Jumătăţi de adevăr despre televizor

Intr-un articol din Adevarul, aflam cateva lucuri pe care sunt convinsa ca le stiu toti parintii:

“Petrecerea unui timp îndelungat la televizor, dar şi utilizarea excesivă a calculatorului sunt defavorabile dezvoltării intelectuale. În condiţiile în care un copil vizionează programe care prezintă scene violente, acesta învaţă să se comporte în acest fel atât fizic, cât şi verbal. De asemenea, învaţă o modalitate agresivă de soluţionare a problemelor.

Petrecerea multor ore la televizor nu stimulează dezvoltarea relaţiilor sociale. În aceste condiţii, se poate instala anxietatea socială. Copiii pot deveni mai temători.

Apoi, limbajul nu este stimulat. Apar probleme şi în dezvoltarea inteligenţei sociale. De exemplu, copiii nu reuşesc să asocieze anumite cuvinte cu anumite stări emoţionale pentru că nu are cine să le explice aceste lucruri”, a explicat pentru „Adevărul“ psihiatrul Laura Mateescu.

Solutia? O aflam in continuare:

“Până la vârsta de trei ani, copiii nu au ce căuta la televizor. După această vârstă, copiii se pot uita la televizor, dar la anumite desene animate. La poveşti, nu la cele care prezintă situaţii caracterizate de agresivitate. În camera copilului nu trebuie să existe televizor.

De asemenea, televizorul nu trebuie să meargă în permanenţă în sufrageria familiei”, a avertizat psihiatrul Laura Mateescu. Aceasta a adăugat că, după ce copilul începe să se uite la televizor, posturile trebuie selecţionate cu atenţie, iar copilul nu trebuie lăsat să se uite la ştiri. De asemenea, micuţii nu au voie la filme fără acordul părinţilor. Dacă primesc permisiunea de a se uita la filme potrivite vârstei lor, copiii trebuie supravegheaţi de mamă sau de tată.

Tot ce scrie aici este adevarat, dar, din pacate, nu este complet. Un parinte care citeste acest articol este convins ca procedeaza corect daca alege programul Tv cel mai putin violent pentru copil. Am auzit multe mamici spunand: “Copilul meu se uita, dar numai la Minimax.”

Ceea ce este omis insa in “Adevarul” este adevarul cel mai greu de inghitit: faptul ca, indiferent de continut, televizorul afecteaza creierul copiilor (si nu numai). Citeste demonstratia inaceasta carte.

Asadar, fie el Minimax, MTV sau Trinitas, creierul noastru intra in aceeasi stare de amortire in momentul vizionarii, dupa numai 2 minute de emisiune. In acea stare de lipsa de cenzura, de hipnoza, de incapacitate de analiza a continutului primit, de inghitire mentala pe nemestecate, direct in subconstient, a ceea ce ni se prezinta. Constient putem sa radem de emisiunea respectiva, dar inconstient o aglutinam ca adevarata. Odata butonul aparatului stins, se deschide tv-ul interior, ca in memorabilul vers eminescian, cu „ochiul închis afară ce înăuntru se deşteaptă” si noi continuam sa vedem lumea si oamenii prin intermediul acestui ecran ascuns, de nestins de asta data.

Ce ma face totusi sa banuiesc ca autoarea cunostea cartea lui Virgiliu Gheorghe este tocmai fragmentul:

Până la vârsta de trei ani, copiii nu au ce căuta la televizor.

Ei, nu mai spune! De ce, cucoana? Daca ii dai Minimax, ce are? De ce devine violent? Ha?

După această vârstă, copiii se pot uita la televizor, dar la anumite desene animate. La poveşti, nu la cele care prezintă situaţii caracterizate de agresivitate.

Deci, progamul propus este: nimic pana la 3 ani, pentru ca turbeaza, dar dupa 3 ani nu mai turbeaza, da-i, doar alege-i programul! Inainte de 3 ani nu-i puteai alege?

Ba ii puteai alege. Dar e deja un lucru stiut ca televizorul, indiferent de programul vizionat, cauzeaza: dificultati de invatare, hiperactivitate, violenta, autism. Autism?! Un articol din Timevine cu o poveste frumoasa despre niste provincii in care numarul de copii autisti este mai mare decat in restul tarii. De ce? Ploua mult acolo. Si? Copiii stau mai mult in casa. Si? Se uita la tv.

Cartea lui Virgiliu Gheorghe este plina de astfel de studii si demonstratii stiintifice ale experientelor esuate de educatie prin televizor. Abandonarea copilului in fata televizorului nu e justificata de programul ales, nici de timpul redus pe care il petrece in fata emisiunilor preferate. Dar, cum sa scrie cineva un articol despre asta? Corb la corb sa-si scoata ochii?

Sursa