TELEVIZORUL - O NOUA CETATE A SODOMEI

Cum intra prin micul ecran desfrânarea în om?
 "TELEVIZORUL - O NOUA CETATE A SODOMEI" de Parintele Toma,



Orice imagine care apare pe retina este transmisa sufletului. Cele trei puteri ale sufletului (ratiune, sentiment, vointa) sunt toate colorate potrivit imaginii primite. Imaginea "sexy" face ratiunea sa treaca încet prin etapele urmatoare: la început respinge ceea ce a vazut, apoi accepta imaginea si, în cele din urma, o primeste caci bariera, împotrivirea ratiunii a fost do borâta de patima.

 Simtirea, mai întâi se scârbeste de mizeria morala de acolo, apoi este indiferenta, iar la urma doreste sa faca întocmai ceea ce a vazut.

 Vointa - nemaifîind condusa de ratiune si întarita de afectivitate, trece si ea de la împotrivire la cautarea desfrânarii. Aceasta trecere se face în timp, daca omul vede mai multe filme si secvente cu scene pornografice. Biruinta pornografiei asupra psihicului este atât la nivel constient, cât si la nivel subconstient. în subsolurile fiintei, în subconstient, videoteca pornografica creeaza miscari care se ridica în constient si constrânge pe om sa faca unele lucruri cu o putere (

 ica) pe care el nu o întelege de unde provine si careia nu i se mai poate împotrivi. De exemplu, un tânar care mai înainte pe când trecea pe lânga o taraba cu carti cauta romanele lui Sado veanu sau poeziile lui Eminescu, astazi cauta manualele chinezesti sau indiene de initiere în practicile, nu arareori perverse, sexuale. Privirea unei femei, care înainte nu îl tulbura, astazi trezeste în el dorinte josnice. Aceasta schimbare se datoreaza acumularii pornografice din subconstientul sau. Întreaga sa personalitate este astfel treptat pecetluita cu "numarul fiarei" (Apoc. 15, 8).

 Imaginatia este terenul în care aceste influente se vad cel mai clar. Filmele lucreaza aici în doua moduri: unii tineri, vazând de ce sunt capabili "eroii" lor, capata complexe de inferioritate fata de sexul opus, se vad urâti, incapabili de vitejii prea mari în domeniu, devin necomunicativi, închisi în sine, tristi si recurg la "defulari" sexuale (onanie si altele înrudite cu ea) în care n-au nevoie de partener. Altii (bine îndoctrinati de fllme) devin obsedati de desfrânare, incapabili de înfrânare si cu manifestari sexuale care depasesc în perversitate Sodoma si Gomora. Unii ca acestia, daca se casatoresc, vor spurca patul conjugal si vor aduce pe lume copii cu mari probleme psihofizice. Casatoriile în care se fac pacatele sodomice nu rezista în timp. Daca acestea ar fi cazuri izolate, raul n-ar fi asa de mare. Din pacate, aceste perversiuni, pe care Dumnezeu le-a pedepsit în Sodoma si Gomora cu foc din cer si ploaie de pucioasa (a se vedea cartea Facerea, capitolul 19, din Sfânta Scriptura), s-au extins nespus de mult. Cine a contribuit cel mai mult la aceasta pierzatoare extindere? Televizorul, "educatorul" poporului nostru.

 Iata ca treptat imaginea de la televizor devine viata. Treptat, imaginarul a reusit batjocorirea si schimonosirea realului. Ceea ce noi am prezentat schematic mai înainte (modul în care omul este invadat si biruit de pornografie) stiu si constientizeaza perfect regizorii acestor filme. Dovada faptului ca stiu este însusi rezultatul obtinut. Deci care este scopul acestor filme? Sa faca din fiecare cetatean al împaratiei lui Dumnezeu (crestin botezat) un locuitor al Sodomei (aceasta este pecetea fiarei apocaliptice) - iar daca va muri fara pocainta si un viitor osândit în iad.


 Dar oare de ce în primul rând
 desfrânare, si nu alte pacate?

 Aceasta deoarece nimic nu-l desfigureaza pe om sufleteste atât de mult ca desfrânarea, nimic nu-l distruge mai repede si mai ireversibil, nimic nu-l scârbeste pe Dumnezeu la un om mai mult decât pacatul acesta. Oare de atâtea mii de ani, de când este omenirea, au avut nevoie oamenii sa fie educati sexual prin televizor pentru a se înmulti? nicidecum. Scopul real al prezentei în fiecare film a imaginii desfrânarii este de fapt cel cu totul contrar: distrugerea omenirii. Se stie prea bine ca desfrânarea reduce de fapt natalitatea. În bordeluri, unde este cea mai intensa activitate sexuala, nu se naste nici un copil. Mama smerita, grijulie si iubitoare, si amanta senzuala, rafinata si perversa sunt doua feluri de însusiri ale femeii, care se exclud.

 Iata numai un exemplu - din multe altele asemanatoare care s-ar putea da spre a arata modul în care rafineaza televizorul pacatul curviei. În urma cu câteva zeci de ani filmele de dragoste, romantice, prezentau tineri care îsi marturiseau sentimentele, dar în privinta manifestarilor fizice totul se reducea la o privire calda, la o strângere de mâna si (sau) la o îmbratisare nevinovata. Apoi au aparut saruturile din ce în ce mai lungi, mai "apetisante" si mai dese. încet, încet au aparut femeile semiîmbracate, dezbracate si scenele erotice din ce în ce mai "curajoase" si mai variate. Astazi exista o adevarata arta si industrie a pornograflei (extrem de banoasa). Raul nu s-a oprit aici. Dupa 1989 s-a îndesit la noi în tara folosirea cuvântului: "homosexual". Prima reactie a fost cea de scârba. La televizor, mai întâi totul s-a redus la niste aluzii ironice (lumea râdea pe seama lor), dar mai apoi cenzura constiintei, treptat a fost doborâta. Apoi s-au îndesit filmele având ca personaje centrale homosexuali, au aparut spectacole "vesele", de divertisment si interviuri cu ei. Care este mesajul acestor facaturi, care de care mai perfide si mai imunde, care s-a încercat a ni se inocula? Acela ca, de fapt si de drept (?!) si ei sunt oameni ca si noi, obisnuiti, ba chiar cu unele calitati deosebite - fiind invocate chiar nume de personalitati artistice, literare etc. -, iar pornirile lor sexuale nu sunt nici pacate, nici manifestari patologice, ci alternative "cumsecade" la manifestarile heterosexuale. Iata cum s-a escaladat astfel o alta culme îngrozitoare a raului.

 Ni se sugereaza ca ceea ce face majoritatea este bine (spiritul de turma), si astfel înaintarea în rau îsi continua actiunea îndobitocitoare, desi a ajuns deja foarte departe. Au început sa apara (deocamdata sporadic) si secvente cu aluzii la pacatul zoofiliei, al desfrânarii cu animale care, ca si sodomia, opreste 15 ani de la împartasirea cu Sfintele Taine pe savârsitorii lor. Si iata cum vedem împlinindu-se, sub ochii nostri, proorocia facuta de Sfântul Antonie cel Mare cu aproape 1700 de ani în urma: "Va veni vremea ca oamenii sa înnebuneasca si când vor vedea pe cineva ca nu înnebuneste, se vor scula asupra lui, zicându-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor".

 Nimeni nu poate sa ajunga într-o singura zi un mare pacatos. Diavolul stie lucrul acesta si actioneaza în consecinta: darâma treptat toate puterile bune ale sufletului si ridica în locul lor templul sau. "Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul vostru" spune Mântuitorul. Tot acolo vrea si cel rau sa îsi zideasca întunecata sa împaratie.

 Legislatia, câta vreme a ramas supusa legilor divine, a fost categorica în privinta acestui pacat: pedeapsa cu moartea, în Vechiul Testament; apoi, închisoarea. Acum, practica homosexuala nu mai este pedepsita de lege. Raul însa nu se opreste nici aici, pentru ca mai sunt bariere care trebuie sa cada. Homosexualii vor sa înfleze copii (va dati seama la ce va fi supus un copil care are parinti doi barbati), vor sa se casatoreasca în biserica, vor sa fîe hirotoniti preoti, vor legiferarea pedofiliei. Sunt o minoritate care cere drepturi care sa-i permita sa ajunga majoritate, pentru ca sa poata atunci sa impuna noi legi, nelegiuite. în Sodoma si Gomora Dumnezeu a coborât foc din cer pentru ca locuitorii acestor cetati (bogate) nu numai ca faceau acest pacat, ci îi fortau pe toti cei ce veneau acolo sa savârseasca si ei rautatea.


 Cum se poate distruge
 o persoana nevinovata prin televizor

 Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg. Însa aceste emisiuni creeaza atitudini ostile fata de persoana vizata. Chiar daca dupa zece astfel de emisiuni mincinoase va aparea o emisiune care restabilieste adevarul, totusi samânta raului a fost aruncata. Omul acela, înconjurat de neîncredere, suspiciune si dusmanie din partea celorlalti, începe sa-si piarda echilibrul launtric chiar daca este nevinovat. Minciunile spuse despre el, acuzatiile de care nu se poate apara si sentimentul neputintei îl darâma launtric. Nu numai oameni, dar si idei si institutii pot fi distruse prin aceasta metoda. Iata ce forta au la îndemâna cei care conduc televiziunea în România si în lume.

 Cine amendeaza un ziar sau un post de televiziune pentru calomnierea si umilirea unei persoane? Cine da certiflcat de corectitudine oamenilor care lucreaza în massmedia?

 Desenele animate - nevinovate numai în aparenta, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului. Creeaza viciul privirii necontenite la televizor. Acum se uita la desene animate, iar dupa 12-14 ani la filme de "actiune", de razboi, la fîlme pornografice, "sexy", de extrema violenta si de groaza. În afara de aceasta, desenele animate de astazi umbla tot mai vadit la modelarea unei conceptii false a copilului despre Dumnezeu si lume. în unele desene animate, eroul principal, "demonica", este un personaj pus pe pozne si, chiar daca are cornite, este prezentat astfel încât sa devina cât mai simpatic. Potrivit învataturii crestine însa, demonul - chiar mic daca este ("demonica") - nu este decât tot un lucrator viclean al rautatii si împreuna colaborator cu fratii sai încornorati mai mari, în urzirea de planuri mestesugite spre pierderea neamului omenesc.

 Robotii cu ochi rosii si aripi (draci moderni) care se razboiesc între ei si ucid cu aberanta cruzime, inoculeaza copiilor setea de violenta. Imaginile desenelor animate care se misca cu repeziciune zapacesc mintea copilului, îl fac si pe el sa fie sucit, sa n-aiba astâmpar, îi rapesc dorinta de învatatura. Violenfa desenelor animate trece în realitate. în Rusia sunt astazi 100000 de copii asociati în grupari ucigase. La noi, în România, crimele îngrozitoare savârsite de unii copii i-au facut pe responsabilii de la Televiziune sa însemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri si patrate colorate, filmele nocive pentru copii. Dar aceasta este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor filme de catre copii, ai caror parinti sunt ei însisi în grava confuzie morala, iar celor care dau pe post asemenea productii cinematografice ucigatoare de suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne spre a se apara la dreapta si înfricosata Judecata a lui Hristos?



 Trei exemple spre a arata cum trece
 imaginea micului ecran în realitate

 1. În urma cu câtiva ani a aparut la noi în tara o caseta video intitulata "Sirenele - satanismul în muzica rock". Autorui acestei casete, grec de origine, fost cântâret rock, marturiseste ca filosofia de viata si-a format-o pe când era copil, din filmele stiintifico-fantastice, care l-au fascinat. Din aceste filme ("Razboiul stelelor" si altele) a tras concluzia ca universul este condus de doua forte impersonale, a binelui si a raului, care se afla într-un neîncetat conflict, iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul si gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre putinii înselati care s-au întors la adevar. Însa câti tineri, care în copilarie s-au "hranit" cu "Razboiul stelelor", n-au murit fara sa stie ca Dumnezeu este unul singur si pretuieste mai mult iubirea decât ura, smerenia decât mândria, iertarea decât razbunarea!

 2. Filmele stiintifico-fantastice au raspândit în omenire o noua credinta: aceea în existenta extraterestrilor. Nimeni astazi nu se mai îndoieste de existenta lor. Un ieromonah ortodox din America, Parintele Serafim Rose, arata în cartea sa "Ortodoxia si religia vîitorului" ca aparitiile extraterestre sunt de fapt experiente mediumistice de natura demonica. Un fel de sedinte de spiritism în care pamântenii intra în contact cu duhurile rautatii, pentru care nu este nici o greutate sa ia chipul "cetatenilor" unor alte civilizatii.

 3. Exista astazi în lume aproximativ 1500 de "vampiri" (cei mai multi în America) - oameni ce dorm în cosciuge, beau sânge, etc. Toti acesti "vampiri" sunt copiii care odinioara au vizionat filmele de groaza având ca "eroi" astfel de personaje. Închipuirea lor a fost atât de marcata, încât le-a deformat total imaginea asupra realitatii propriei lor persoane. În loc sa seconsidere si sa traiasca precum oamenii, ei au ajuns sa se considere si sa traiasca efectiv ca "vampiri".

 Vrajitoarele, al caror mestesug este osândit si amenintat cu grele urgii dumnezeiesti în toate paginile Sfintei Scripturi, astazi îsi demonstreaza abilitatile pe micul ecran, dau interviuri, îsi fac reclama si îsi dau adresele. În zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de vraji, nu îi mai cer ajutorul Lui, ci vrajitoarelor, iar astrologia este nelipsita din programele TV, sub forma, de ratacire si înselare, a citirii zodiilor, atât de vehement condamnate de Sfânta Scriptura si de scrierile Sfintilor Parinti. Dar iata ce ne spune în aceasta privinta si Sfânta Scriptura: "Barbatul sau femeia, de vor chema mortii sau de vor vraji sa moara neaparat: cu pietre sa fîe ucisi, ca sângele lor este asupra lor" (Levîtic 20, 27). "Iar partea celor necredinciosi... si fermecatori... este în iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa" (Apocalipsa 20, 27).

 Jocurile de noroc n-ar putea îmbogati atât de repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama altora, multi dar creduli, daca n-ar fi televizorul. Naivul telespectator vazând premiile colosale vânturate pe micul ecran se si vede câstigatorul unuia dintre ele. El nu stie ca adevaratii câstigatori sunt - matematic - cei ce organizeaza jocurile. Putinii premiati culeg firimiturile, iar cei mai multi ramân cu iluziile spulberate.